Aerul curat, apa și solul sănătos sunt esențiale pentru funcționarea ecosistemelor care interacționează în cele patru zone principale ale Pământului pentru a susține viața. Cu toate acestea, reziduurile toxice de pesticide sunt omniprezente în ecosisteme și se găsesc adesea în sol, apă (atât solidă, cât și lichidă) și aerul înconjurător la niveluri care depășesc standardele Agenției pentru Protecția Mediului din SUA (EPA). Aceste reziduuri de pesticide sunt supuse hidrolizei, fotolizei, oxidării și biodegradării, rezultând diverse produse de transformare care sunt la fel de comune ca și compușii lor inițiali. De exemplu, 90% dintre americani au cel puțin un biomarker de pesticide în organism (atât compusul inițial, cât și metabolitul). Prezența pesticidelor în organism poate avea un impact asupra sănătății umane, în special în etapele vulnerabile ale vieții, cum ar fi copilăria, adolescența, sarcina și bătrânețea. Literatura științifică indică faptul că pesticidele au avut mult timp efecte adverse semnificative asupra sănătății (de exemplu, perturbări endocrine, cancer, probleme de reproducere/naștere, neurotoxicitate, pierderea biodiversității etc.) asupra mediului (inclusiv asupra faunei sălbatice, biodiversității și sănătății umane). Astfel, expunerea la pesticide și la substanțele lor PD poate avea efecte adverse asupra sănătății, inclusiv efecte asupra sistemului endocrin.
Expertul UE în perturbatori endocrini (în urmă), Dr. Theo Colborne, a clasificat peste 50 de ingrediente active ale pesticidelor drept perturbatori endocrini (DE), inclusiv substanțe chimice din produse de uz casnic, cum ar fi detergenții, dezinfectanții, materialele plastice și insecticidele. Cercetările au arătat că perturbarea endocrină predomină în multe pesticide, cum ar fi erbicidele atrazină și 2,4-D, insecticidul pentru animale de companie fipronil și dioxinele derivate din fabricație (TCDD). Aceste substanțe chimice pot pătrunde în organism, pot perturba hormonii și pot provoca probleme de dezvoltare adverse, boli și probleme de reproducere. Sistemul endocrin este alcătuit din glande (tiroidă, gonade, suprarenale și hipofiză) și hormonii pe care îi produc (tiroxină, estrogen, testosteron și adrenalină). Aceste glande și hormonii corespunzători guvernează dezvoltarea, creșterea, reproducerea și comportamentul animalelor, inclusiv al oamenilor. Tulburările endocrine reprezintă o problemă constantă și în creștere care afectează oamenii din întreaga lume. Prin urmare, susținătorii susțin că politica ar trebui să impună reglementări mai stricte privind utilizarea pesticidelor și să consolideze cercetarea privind efectele pe termen lung ale expunerii la pesticide.
Acest studiu este unul dintre multele care recunosc faptul că produșii de descompunere ai pesticidelor sunt la fel de toxici sau chiar mai eficienți decât compușii lor de origine. La nivel mondial, piriproxifenul (Pyr) este utilizat pe scară largă pentru controlul țânțarilor și este singurul pesticid aprobat de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) pentru controlul țânțarilor în recipientele cu apă potabilă. Cu toate acestea, aproape toți cei șapte pesticidi TP Pyr au activitate de epuizare a estrogenului în sânge, rinichi și ficat. Malathionul este un insecticid popular care inhibă activitatea acetilcolinesterazei (AChE) în țesutul nervos. Inhibarea AChE duce la acumularea de acetilcolinei, un neurotransmițător chimic responsabil pentru funcția creierului și a mușchilor. Această acumulare chimică poate duce la consecințe acute, cum ar fi contracții rapide necontrolate ale anumitor mușchi, paralizie respiratorie, convulsii și, în cazuri extreme, însă, inhibarea acetilcolinesterazei este nespecifică, ducând la răspândirea malathionului. Acesta reprezintă o amenințare serioasă pentru fauna sălbatică și sănătatea publică. În concluzie, studiul a arătat că cele două transcripții trivalente (TP) ale malathionului au efecte perturbatoare endocrine asupra expresiei genelor, secreției de hormoni și metabolismului glucocorticoizilor (carbohidrați, proteine, grăsimi). Degradarea rapidă a pesticidului fenoxaprop-etil a dus la formarea a două TP extrem de toxice, care au crescut expresia genelor de 5,8-12 ori și au avut un efect mai mare asupra activității estrogenului. În cele din urmă, principalul TF al benalaxilului persistă în mediu mai mult timp decât compusul inițial, este un antagonist al receptorului alfa al estrogenului și sporește expresia genelor de 3 ori. Cele patru pesticide din acest studiu nu au fost singurele substanțe chimice care prezintă motive de îngrijorare; multe altele produc, de asemenea, produse de descompunere toxice. Multe pesticide interzise, compuși pesticide vechi și noi și subproduse chimice eliberează fosfor total toxic care poluează oamenii și ecosistemele.
Pesticidul interzis DDT și principalul său metabolit, DDE, rămân în mediu decenii după ce utilizarea a fost eliminată treptat, Agenția pentru Protecția Mediului din SUA (EPA) detectând concentrații de substanțe chimice care depășesc nivelurile acceptabile. În timp ce DDT și DDE se dizolvă în grăsimea corporală și rămân acolo ani de zile, DDE rămâne în organism mai mult timp. Un studiu realizat de Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) a constatat că DDE a infectat corpurile a 99% dintre participanții la studiu. La fel ca perturbatorii endocrini, expunerea la DDT crește riscurile asociate cu diabetul, menopauza precoce, scăderea numărului de spermatozoizi, endometrioza, anomaliile congenitale, autismul, deficitul de vitamina D, limfomul non-Hodgkin și obezitatea. Cu toate acestea, studiile au arătat că DDE este chiar mai toxic decât compusul său inițial. Acest metabolit poate avea efecte asupra sănătății la nivel multigenerațional, provocând obezitate și diabet și crește în mod unic incidența cancerului de sân pe mai multe generații. Unele pesticide din generațiile mai vechi, inclusiv organofosfații, cum ar fi malationul, sunt fabricate din aceiași compuși ca agentul neurotoxic din cel de-al Doilea Război Mondial (Agent Orange), care afectează negativ sistemul nervos. Triclosanul, un pesticid antimicrobian interzis în multe alimente, persistă în mediu și formează produși de degradare cancerigeni, cum ar fi cloroformul și 2,8-diclorodibenzo-p-dioxina (2,8-DCDD).
Substanțele chimice „de generație următoare”, inclusiv glifosatul și neonicotinoidele, acționează rapid și se descompun rapid, astfel încât este mai puțin probabil să se acumuleze. Cu toate acestea, studiile au arătat că concentrațiile mai mici ale acestor substanțe chimice sunt mai toxice decât substanțele chimice mai vechi și necesită o greutate cu câteva kilograme mai mică. Prin urmare, produșii de descompunere ai acestor substanțe chimice pot provoca efecte toxicologice similare sau mai severe. Studiile au arătat că erbicidul glifosat este transformat într-un metabolit toxic AMPA care modifică expresia genelor. În plus, noii metaboliți ionici, cum ar fi denitroimidaclopridul și decianotiaclopridul, sunt de 300 și, respectiv, ~200 de ori mai toxici pentru mamifere decât imidaclopridul, substanța inițială.
Pesticidele și factorii de transcripție (TF) ai acestora pot crește nivelurile de toxicitate acută și subletală, rezultând efecte pe termen lung asupra bogăției speciilor și a biodiversității. Diverse pesticide din trecut și din prezent acționează ca alți poluanți de mediu, iar oamenii pot fi expuși la aceste substanțe în același timp. Adesea, acești contaminanți chimici acționează împreună sau sinergic pentru a produce efecte combinate mai severe. Sinergia este o problemă frecventă în amestecurile de pesticide și poate subestima efectele toxice asupra sănătății umane, animalelor și mediului. În consecință, evaluările actuale ale riscurilor pentru mediu și sănătatea umană subestimează în mare măsură efectele nocive ale reziduurilor de pesticide, metaboliților și altor contaminanți de mediu.
Înțelegerea impactului pe care pesticidele care perturbă sistemul endocrin și produșii lor de descompunere îl pot avea asupra sănătății generațiilor actuale și viitoare este esențială. Etiologia bolilor cauzate de pesticide este puțin înțeleasă, inclusiv întârzierile previzibile dintre expunerea la substanțe chimice, efectele asupra sănătății și datele epidemiologice.
O modalitate de a reduce impactul pesticidelor asupra oamenilor și a mediului este cumpărarea, cultivarea și întreținerea produselor organice. Numeroase studii au arătat că, odată cu trecerea la o dietă complet organică, nivelul metaboliților pesticidelor din urină scade dramatic. Agricultura organică are numeroase beneficii pentru sănătate și mediu, reducând necesitatea unor practici agricole intensive din punct de vedere chimic. Efectele nocive ale pesticidelor pot fi reduse prin adoptarea unor practici organice regenerative și utilizarea celor mai puțin toxice metode de combatere a dăunătorilor. Având în vedere utilizarea pe scară largă a strategiilor alternative fără pesticide, atât gospodăriile, cât și lucrătorii din agroindustria pot aplica aceste practici pentru a crea un mediu sigur și sănătos.
Data publicării: 06 septembrie 2023